Introducere
În stomatologie, agenții de lipire joacă un rol crucial în crearea unei legături puternice între structura dintelui și materialele de restaurare. Un agent de lipire poate fi definit ca un tip de adeziv dentar care conține de obicei un amestec de componente de rășină și alți compuși. Agenții de lipire dentară sunt indispensabili pentru lipirea rășinilor compozite și a altor tipuri de materiale de restaurare pe structura dintelui.
Agenții de lipire în trei etape sunt o alegere populară și sunt utilizați pe scară largă pentru lipirea diferitelor tipuri de materiale de restaurare dentară. Acest articol va oferi o analiză aprofundată a agenților de legare în trei etape și a mecanismului lor de acțiune.
Care sunt agenții de lipire în trei etape?
Agenții de lipire în trei etape sunt un tip de adeziv dentar care constă din trei etape separate. Primul pas implică aplicarea unui agent de gravare care conține acid fosforic pe suprafața dintelui. Mordarea funcționează prin crearea de rugozitate a suprafeței și o micro-porozitate în structura dintelui pentru a spori puterea de legătură între dinte și materialul de restaurare.
Al doilea pas implică aplicarea unui primer, care conține un solvent organic și un monomer bifuncțional. Solventul organic se evaporă și lasă un strat subțire de monomer bifuncțional pe suprafața dintelui pregătit. Monomerul bifuncțional creează legături chimice atât cu structura dintelui, cât și cu materialul rășină.
Al treilea pas implică aplicarea unui agent de lipire sau a unui adeziv, care conține un amestec de rășini care au proprietăți atât hidrofile, cât și hidrofobe. Componenta de rășină hidrofilă creează o legătură chimică cu moleculele de apă prezente în structura dintelui. Componenta rășină hidrofobă creează o legătură chimică cu materialul rășină. Rezistența de legătură rezultată este o combinație a legăturii chimice dintre structura dintelui și materialul rășinii și legătura mecanică datorată rugozității suprafeței și micro-porozității create de agent de gravare.
Avantajele agenților de lipire în trei etape
Agenții de lipire în trei etape oferă mai multe avantaje față de alte tipuri de agenți de lipire. În primul rând, ele oferă o rezistență excelentă de aderență datorită combinației de legături chimice și mecanice. În al doilea rând, au o sensibilitate la tehnică relativ scăzută, ceea ce înseamnă că sunt mai îngăduitori, deoarece variațiile ușoare ale tehnicii nu afectează negativ rezistența legăturii. În al treilea rând, ele pot fi utilizate în situații în care există riscul contaminării cu umiditate, cum ar fi în prezența salivei sau a sângelui.
Dezavantajele agenților de lipire în trei etape
Există, de asemenea, unele limitări ale utilizării agenților de lipire în trei etape. În primul rând, necesită mai mulți pași, care pot consuma mult timp și cresc riscul de contaminare. În al doilea rând, necesită un agent de gravare care conține acid fosforic, care poate duce la supragravare și poate crea potențial de sensibilitate dentară. În al treilea rând, agentul de lipire se poate lega doar de structura dentară pregătită, ceea ce înseamnă că nu se poate lega de structura dentară nepregătită sau de restaurările compozite vechi.
Concluzie
În concluzie, agenții de lipire în trei etape sunt o alegere populară în stomatologie pentru lipirea rășinilor compozite și a altor tipuri de materiale de restaurare pe structura dintelui. Ele oferă o rezistență excelentă de aderență datorită combinației de legături chimice și mecanice și au o sensibilitate la tehnică relativ scăzută. Cu toate acestea, necesită mai mulți pași și pot consuma mult timp. Luarea în considerare atentă a avantajelor și limitărilor agenților de lipire în trei etape este importantă atunci când alegeți agentul de lipire adecvat pentru fiecare situație clinică.